Cum a inceput ...
Mi-am dorit dintotdeauna sa plec ... unde? de la 24 de ani am visat să plec în America. Îmi amintesc cum completam acele formulare cu pixul negru, cu litere de tipar ca sa fie cât mai inteligibile, le trimiteam cu posta la KCC (Kentucky Consular Center), după care anul următor, în luna mai, "păzeam" cutia poștală în așteptarea răspunsului ce mi-ar fi îndeplinit visul. În fiecare an reluam procesul, la un moment dat s-a trecut la înscriere online și atunci am scapat de "corvoada" de a scrie cu pixul. N-am abdicat niciodata, am fost consecvent timp de 15 ani, am cochetat cu ideea de a pleca în Noua Zeelandă, Australia, pe la 33 de ani am încercat și un proces de emigrare în Canada, dar la America n-am renunțat niciodată. Când tot procesul devenise o rutină pentru mine ... m-a lovit (norocul) și am câștigat la loteria vizelor. Nu-mi venea să cred, îmi era frică să mă bucur, dacă era o greșeală, se mai întâmplase să se repete extragerea ... am făcut rapid un consiliu de familie, i-am spus și celui mai tânăr membru al familiei cum stă treaba (Claudiu, băiatul meu de 16 ani), bineînțeles că el a fost cel mai entuziasmat și împreună am hotărât să mergem mai departe. Nu vă mai povestesc în ce a constat întreg procesul, o să îl detaliez mai târziu într-o altă postare, cert este că acum ne pregătim de plecare în țara unde sperăm să ne creem un nou cămin și să ne simțim în scurt timp ACASĂ !! Povestea mea, a noastră, abia acum începe !!