PrimaZi - UsLife

Search
Go to content

Main menu:

Blog

... Cred ca pe la ora 2.00-2.30 A.M. am ajuns la Florin acasa, cu "foamea" pe noi cat statuia libertatii. :) Florin, prietenul nostru care ne-a intampinat la aeroport si pe "capul" caruia am stat 2 luni, baiat istet (pitestean deh), stiind cum sta treaba, pana sa ajunga la aeroport sa ne "recupereze" pe noi, a facut aprovizionarea cu pizza si chicken wings ... ce sa mai povestim, am mancat de ziceai ca "se bat calicii" la gura noastra, am asezonat cu cateva "beroase" si ospatul "pantagruelic" a fost gata. Am pus burta la cale, am mai schimbat cateva vorbe, se facuse cam 4.00 A.M., oamenii obositi, eu n-aveam nimic, ca deh in "Romanica" era ora 11.00, ce om  normal doarme la ora aia ? dar n-am avut incotro, am cedat majoritatii si a trebuit sa merg la culcarica. Cred ca am dormit 3 - 4 ore, am coborat usurel din pat, mi-am luat hainele, am mers la baie, mi-am facut tabieturile de dimineata, m-am imbracat si tiptil, tiptil, am iesit pe usa apartamentului, ardeam de nerabdare sa vad, sa cunosc, sa simt "pamantul fagaduintei".
Nici nu stiu cum sa descriu ce sentiment am avut cand am pasit "intaiasi data pentru prima oara" in "lumea noua", totul era ... diferit, diferit fata de Romania, unde am trait timp de 39 de ani, diferit si de cum imi inchipuiam eu ca arata America. Imaginea pe care o aveam despre America era cea pe care o vezi in majoritatea filmelor americane, strazi cu asfalt impecabil, zgarie nori, masini mari si luxoase, mall-uri, case si cladiri cu verdeata multa, agitatie pe strada ... doar astea imi vin acum. Sa nu ma intelegeti gresit, doar imaginea imi era afectata de filmele americane, despre traiul de aici, stilul de viata si in general despre cum o duc emigrantii aici nu vorbim deocamdata, o sa va povestesc mai tarziu daca ceea ce am stiut despre U.S.A., inainte de emigrare, a coincis cu ceea ce am gasit aici sau si eu sunt unul dintre romanii ce au crezut ca in America umbla cainii cu covrigii in coada :). Sa revenim la imagine si sa va povestesc "filmul" primelor ore de America ...
Am iesit pe usa cladirii in care era apartamentul, o cladire normala, cum sunt blocurile la noi, doar mai curata si mai ingrijita, cu 4 etaje (5 etaje, asa zic americanii, la ei parterul este primul etaj), de jur imprejur numai verdeata, pomi, flori, nimic nu era lasat in voia sortii. La parterul cladirii sala de petreceri pentru locatari, ca sa nu mai faci deranj in casa in cazul sarbatoririi vreunui eveniment si langa cladire, piscina cu sezlonguri si umbrele, unde te puteai relaxa linistit dupa o zi de munca sau in weekend. Era sa uit ... cel mai important, locul special amenajat unde poti sa faci gratar, cu mese bancute si tot ce trebuie pentru a petrece o dupa amiaza cu familia sau cu prietenii la o fripturica si o berica rece :). De fapt toate astea le regasesti la toate cladirile cu apartamente, unele au chiar si sala de sport si culmea este ca totul este "moka", daca locuiesti acolo accesul iti este permis oricand, conform unui program (daca vrea "muschiul" tau sa traga de fiare la 2  noaptea e mai greu). Daca am ajuns aici as vrea sa amintesc o chestie pe care am aflat-o in zilele urmatoare, aici totul este supus regulilor, le respecti, nu ai de ce sa te temi, nu le respecti, avem metode de coercitie, cu alte cuvinte ... "ti-o cam furi". Am aflat-o si eu pe pielea mea, nu acum, mai tarziu am patit si eu o chestie, dar toate la timpul lor.
Sa revenim la subiect, am iesit afara, am dat 2 ture de cladire, timp in care am observat chestiile de care v-am povestit mai devreme, aaa ... iepurii, caprioarele, nu v-am zis de iepuri si de caprioare, daca cu veverite plimbandu-se ca la ele acasa pe alei mai eram si eu obisnuit, n-as fi crezut vreodata ca o sa vad iepuri si caprioare plimbandu-se linistite si fara teama pe langa mine. Deci, dupa ce mi-am revenit din uimire si m-am uitat stanga, dreapta, sa vad daca m-a observat cineva cum am ramas cu gura cascata, mi-am continuat explorarea. Am ajuns in strada, observasem din masina ca foarte aproape de casa erau niste benzinarii si ma batea gandul sa merg sa cer o cafea. Ma gandisem eu dinainte, ca n-are cum sa fie asa de greu sa ceri o cafea in engleza. M-am orientat rapid pe unde pot sa traversez strada, desi nu era nicio zebra marcata pe strada (aici marcajul de trecere sunt doua linii paralele printre care traversezi) am vazut celebrele semafoare pe care le tot vezi in filme, cele cu palma intinsa, am apasat butonul si la semnal am traversat catre benzinarie. Am intrat in benzinarie, am zis ca vreau o cafea si vanzatoarea a inceput sa-mi zica o gramada de chestii de ziceai ca am venit sa cumpar cine stie ce si avand mai multe optiuni mi le prezinta pe toate. Am lasat-o sa vorbeasca, as putea sa zic ca asa sunt eu politicos, dar de unde, nu intelegeam mare lucru din ce imi spunea ea. Cand s-a mai linistit tirada, am zis si eu „strong and no sugar” la care s-a uitat ea la mine, probabil nedumerita si gandindu-se ca si-a racit gura cu mine spunandu-mi cate feluri de cafea are ea acolo si eu vreau o cafea simpla fara zahar. Ca sa mai dreg putin „busuiocul” i-am zis ca tocmai ce am aterizat in U.S.A. si nu vorbesc engleza bine, s-a mai luminat fata dupa ce i-am zis asta, dar tot nu se misca sa-mi dea cafeaua. Ea se uita la mine, zambitoare, eu la ea si cam incepusem sa transpir, nu stiam ce mai vrea, ma gandeam ca poate a inteles cand i-am zis ca tocmai ce am aterizat, ca sunt un fel de extraterestru si asteapta fata sa o rapesc, engleza prea multa nu stiam sa pot sa-i explic ca as rapi-o eu de cateva ori dar daca nu ma intorc pana se trezeste nevasta-mea s-ar putea sa se aleaga cu un permanent. In final si-a dat ea seama cam ce am vrut eu sa zic cu abia am aterizat si a inceput sa vorbeasca pe limba mea, adica mi-a aratat cu mana ce trebuie sa fac. De aici incolo ne-am inteles perfect in engleza, am vorbit o gramada, ma dureau mainile, cand am iesit cu cafeaua de acolo, de cat vorbisem. Cu cafeaua in mana mergeam usurel pe trotuar cascand gura pe la vitrine, pe strada nici tipenie, cateva masini din cand in cand, nu zgaraie nori, nu agitatie, nu mall-uri, nimic din ce ma gandeam eu ca gasesc aici, singurele chestii familiare erau semafoarele si indicatoarele rutiere. Am facut stanga imprejur, am traversat si m-am oprit sa-mi termin cafea pe banca unde era amenajat locul de gratar, in compania iepurasilor si a caprioarelor. Cam asa am petrecut primele mele doua ore pe taram american, n-am fost dezamagit ca imaginea pe care mi-o creasem nu corespundea cu ceea ce am gasit, era logic ca oraselul in care poposisem nu putea oferi sau arata ca marile metropole americane. Dupa ce m-am intors in casa, de comun acord cu ceilalti, ne-am hotarat sa mergem la o petrecere campeneasca a romanilor din zona, dupa care, mai pe seara, sa testam gratarele de afara. Zis si facut, Florin si-a sunat prietenii sa anunte ca au venit „prospaturi” din Romania si a dat adunarea la gratar dupa care am plecat de acasa. Prima oprire am facut-o la petrecerea romaneasca in aer liber, am mancat mici, am baut bere, am ascultat muzica populara, pentru noi nu a fost asa de mare impact deoarece abia venisem din Romania si inca nu-i duceam dorul. A doua oprirea fost la Marc’s si Giant Eagle, printre cele mai raspandite supermarketuri de pe aici. Mai sunt si alte supermarketuri, dar aici am fost prima data, o sa tratez acest subiect separat intr-o alta postare. In concluzie, nu a coincis chiar totul cu imaginea pe care mi-o formasem eu, dar mi-a placut foarte mult oraselul in care tocmai „picasem”, casele erau frumoase si cochete, peste tot numai verdeata, padure, animale in voie pe strada, carduri de gaste salbatice in zbor pe deasupra orasului sau la odihna pe peluze, curatenie si ce mi-a placut mie cel mai mult oameni zambitori, politicosi si rabdatori cu tine chiar daca nu intelegi sau te exprimi mai greu in limba engleza.
Gratarul a fost o mare reusita, nu atat din cauza fripturilor si licorilor bahice consumate, ci pentru ca am intalnit multi romani stabiliti in S.U.A. cu care am discutat si de la care am aflat o gramada de chestii interesante. Aici la gratar cineva mi-a zis la un moment dat „asculta-i pe toti ce-ti spun, dar fa numai ce crezi ca este mai bine pentru tine si familia ta”.
Aceasta vorba ma ghideaza pe mine inca din prima zi de America si ca un sfat pentru cei ce urmeaza sa ajunga aici: orice informatie primesti, indiferent de la cine si oricat de bine intentionat crezi tu ca este, analizeaz-o prima data si daca consideri ca iti este de ajutor, foloseste-o, daca nu, nu o folosi doar ca vine de la cineva care are mai multa experienta americana. Nici sa respingi tot ceea ce ti se spune nu e bine, sa crezi ca esti atoatestiutor este la fel de gresit, credeti-ma oricati ani ai avea de America n-o sa le sti pe toate niciodata. Eu ma consider un mare norocos, am intalnit numai oameni deosebiti aici, oameni care m-au ajutat foarte mult si fara de care mi-ar fi fost foarte greu sa iau viata de la zero aici. As vrea sa le spun numele aici, imi este frica insa ca as putea uita pe cineva, oricum ei nu m-au ajutat ca sa se laude si nici cu intentia de a primi altceva in schimb, au facut-o pentru ca sunt oameni care au trecut candva prin aceleasi etape ca si mine si chiar daca nu au primit acelasi suport atunci, nu au uitat cat de mult au avut nevoie de acest ajutor la un moment dat. Va multumesc mult tuturor, sa va ajute Bunul Dumnezeu sa aveti sanatate si sa realizati tot ceea ce va doriti !!
To be continued ...



 
No comments
 
 
Back to content | Back to main menu